Postări

CINE e această doamnă?

Imagine
  Așa arată o fotografie de prezentare a unui nou film-documentar despre viața reginei Cleopatra, produs de Netflix. (foto de pe google) ... Și totuși, cine e femeia asta? Cine vrea să fie? „Regina Cleopatra”, insistă titlul. Iar naratorul vorbește despre femeile puternice care au condus cândva lumea, cu insistență pe partea de Africa. De Egipt, mai exact. Dar nu în timpul Dinastiei a XXV-a, cunoscută și ca Dinastia Nubiană; din câte se știe, nu a existat nici o doamnă cu numele de Cleopatra printre consoartele și fiicele faraonilor negri care au condus Egiptul vreme de un veac. Deși ar fi fost interesant un documentar despre ei , dacă tot se vrea o plimbare în direcția asta... Nu; noul documentar dorește să o prezinte pe ACEA regină Cleopatra la care ne gândim toți, atunci când auzim acest nume. Cleopatra a VII-ea Filopator, ultimul monarh al neamului Ptolemeilor.  De-a lungul timpului, s-au realizat multe filme despre regina Cleopatra. Cel mai celebru a rămas cel din 1963, cu Elizabe

Prințese adevărate. Capitolul 20: Ines de Castro, regina moartă

Imagine
Când tânărul rege Pedro I al Portugaliei, proaspăt încoronat, a fost sfătuit să se însoare, el a declarat senin că are deja o regină și le-a promis curtenilor săi că urma să le-o prezinte în curând. În ziua stabilită, regina se afla în sala tronului, așteptându-i. Se împodobise de sărbătoare; purta o coroană cu rubine pe cap și mantia regală pe umeri. Dar, au constatat curtenii cu groază, ea era moartă. Mai mult, au recunoscut-o, deși trecuseră ani de la moartea ei: Ines, frumoasa castiliană care îndrăznise a fura inima lui Pedro, pe-atunci prinț moștenitor. Întunecat la chip, regele i-a invitat pe toți să se încline în fața reginei sale și să-i sărute mâna, pentru a-i arăta în moarte respectul ce i s-ar fi cuvenit în timpul vieții... Nu se știe dacă această întâmplare a avut loc cu adevărat. Cele mai vechi surse o menționează abia peste vreo două sute de ani, prin secolul al XVI-lea. Pedro și Ines însă au existat; s-au văzut, s-au plăcut, iar restul e istorie... Povestea lor începe î

Prințese adevărate. Capitolul 19: Katheryn Howard și al ei "Bloody Valentine"

Imagine
Foto: actrița Lynne Frederick în rolul lui Katheryn Howard* (filmul Henry VIII and His Six Wives,  1972). A fost a cincea soție a lui Henry al VIII-lea. Cea mai tânără, cea mai drăguță, cea mai iubită (spun martorii oculari) dintre reginele tiranului englez, dar și a doua care avea să ajungă pe eșafod.  Spre deosebire de Anne Boleyn, nefericita ei predecesoare, Katheryn e aproape unanim considerată vinovată de toate acuzațiile aduse. A iubit prea mult, prea de timpuriu; nu a mers fecioară în patul regelui și a mințit în legătură cu puritatea ei. Nu a fost un „giuvaier al feminității”, așa cum a crezut Henry atunci când a cunoscut-o. Mai mult, a îndrăznit a privi către alt bărbat și după căsătorie, deși însuși regele Angliei îi era soț. Relatările vremii i-au prezentat cazul ca pe un exemplu: asta pățesc femeile care nu își prețuiesc virtutea. Se spune că multe fete tinere au fost aduse pentru a fi martore la execuția ei, tocmai pentru a lua aminte la consecințele unei vieți desfrânate.

Avocata lui Tate...

Imagine
… sau despre cum se face jurnalism în România. (Poză de pe google). Zilele trecute, un saituleț obscur scria mare, pe un ton senzaționist, că avocata lui Johnny Depp – Camille Vasquez – a venit în România ca să-i apere pe frații Tate. Recunosc, mi-a scăpat o strâmbătură de dezgust; o admir mult pe femeia aia și parcă n-aș vrea să o văd acum pledând pentru Tate, după ce am savurat cu popcorn modul în care a făcut praf minciunile lui Amber Heard. Apoi, m-am resemnat: asta e meseria, din păcate; scârboasă rău. Hai să nu admirăm avocați, oricât de simpatici ni se par în anumite situații. Ciudat însă, știrea a apărut doar pe site-ul cu pricina. În presa străină, absolut nici un cuvânt. În schimb, a apărut altă știre; pe tot internetul, în toată presa (românească, să fie clar!): cică a venit într-adevăr o avocată celebră din SUA, una care lucrează cu vedete. Nu, nu Camille; numele ei e Tina Glandian. Printre mărețele ei realizări, spun absolut toate titlurile din toată presa (românească!),

Scooby-doo-bee-doo, where are you...?

Imagine
  Nu, serios, unde e Scooby Doo?  Simpaticul patruped lipsește cu desăvârșire din noul serial HBO de animație  Velma (2023), deși restul găștii e acolo. Țineți minte gașca, nu? Fred, tipul frumos, inteligent, cu inițiativă. Daphne - feminină și elegantă, isteață și plină de resurse. Velma, cu deducțiile ei logice și planurile fără greș. Shaggy cel aiurit, mâncăcios și sperios și de umbra lui, dar gata să agațe toți monștrii în cui dacă primește un Scooby-snack. Tipii ăștia faini: Da... Păi, dacă voiați să-i vedeți măcar pe ei, în lipsa cățelului, îmi pare rău de voi. Pentru că aici n-o să găsiți nici urmă din vechea gașcă. Poate că unele nume vor suna cunoscut, poate că felul în care sunt desenate unele personaje vă vor aminti de ceva, dar orice asemănare se oprește aici. Noua producție pur și simplu șterge cu buretele tot ce s-a întâmplat în serialul original și trântește o poveste absolut halucinantă, fără legătură cu nimic. Conform prezentării oficiale,  Velma este „the origin stor

Vampirii se întorc - Interview With the Vampire, varianta 2022

Imagine
Am ezitat mult dacă să scriu sau nu acest articol, pentru că ating iar un subiect sensibil și poate ieși cu scântei. Dar am stabilit deja că sunt rasistă, homofobă, anti... toate alea, așa că hai să-i dăm drumul. Iubesc cărțile Annei Rice. Am devorat Cronicile Vampirilor în perioada liceului și m-am îndrăgostit iremediabil de personaje. Toți acei vampiri splendizi, prădători feroce, dar în același timp inteligenți, sensibili la frumos, care își petrec nemurirea călătorind, învățând și educându-se, punându-și mereu întrebări despre sensul existenței lor nenaturale, despre ce se întâmplă cu sufletul lor „dincolo”, dacă există cu adevărat un „dincolo” - sau, și mai bine, dacă mai au un suflet... Privind în urmă către Dracula și Carmilla, aș spune că vampirii ei sunt rezultatul unei evoluții firești. Monstrul nu mai e doar amenințarea misterioasă venită din afară, din noapte; monstrul e cel care spune povestea, își mărturisește crimele și apoi își continuă vânătoarea, fără nici un fel de r

... Și ultimii dragoni pe anul ăsta

Imagine
Primul sezon al serialului House of the Dragon a ajuns la final, cu ultimul episod scăpat „accidental” pe internet ceva mai devreme.  Pot spune că am sentimente cam amestecate în acest punct. Entuziasmul de la început s-a diluat ușor, punctat cu câte un „la ce naiba mă uit” pe alocuri. Salturile de peste ani s-au făcut abrupt. Întâi un salt mare, de 10 ani, de la episodul 5 la 6. Apoi un alt salt, de 6 ani, de la episodul 7 la 8. Asta, în vreme ce episodul 9 tratează întâmplările dintr-o singură zi, într-un ritm chinuitor. Mi-a plăcut Rhaenyra în interpretarea Emmei d'Arcy (foto: IMDB).  Mai matură, mai reținută decât copila de odinioară, ceva mai conștientă de faptul că acțiunile au consecințe, dar în special mai vulnerabilă acum, ca mamă. Trecerea de la fătuca zvăpăiată în căutare de aventuri la femeia precaută s-a făcut natural, ca o urmare firească a maternității și responsabilității. Nu prea multă responsabilitate, totuși, pentru că vorbim de Rhaenyra; copiii ei sunt bruneți ș