miercuri, 21 martie 2018

Glumițe

Uite o chestie șocantă: unele glume nu sunt amuzante.
Nu știi la ce fel de glume mă refer? Oh, haide. Sunt alea care te fac să strângi din dinți atunci când le auzi, dar totuși râzi ca să nu se uite lumea ciudat la tine. Să nu-ți spună amicii sau colegii că ai îmbătrânit, că nu mai ai simțul umorului, că nu-ți merge mintea ca să pricepi gluma sau, dacă ești femeie, că probabil ești pe ciclu de te-ai ofuscat.
Că veni vorba: glumele legate de menstruație NU sunt amuzante. Nu, nu e amuzantă nici aia cu „ce-ai dragă, ești pe ciclu de stai așa crispată, hăhăhăhă?”. Și nici aia cu „ei, lasă, că mânuța și gurița ta nu sunt pe ciclu, *wink-wink*...”. Iar a comenta dispoziția unei femei aflate în acea perioadă a lunii, dragă dumnule, comparând realitatea cu reclamele la tampoane, e de rahat. Și știi de ce? Pentru că te plângi în mod indirect de dispoziția ei, ca și cum ar fi vina ei că se simte rău și nu se poate ocupa de dispoziția domniei tale. Îți recomand să mai citești o dată anatomia de a 7-a; mintea mătăluță a rămas exact acolo, în clasa a 7-a. Și nu, o femeie care îți atrage atenția că ești mârlan nu se află în „noaptea minții”, ci doar știe despre ce e vorba, spre deosebire de tine.
Singura glumă amuzantă pe tema asta e aia cu ciocolata: o vezi că mârâie, dă-i ciocolată. Nici măcar nu-i glumă, e real. Da, dă-i ciocolată și las-o în pace; asta e tot ce vrea în acele zile.

Știți glumele alea cu Gheorghe/Ion/Vasile/Bulă care o bate pe Mărie/Maricica/Ana/Frăsinica? Nu sunt amuzante. Nu într-o țară în care violența în familie se află la cote atât de ridicate. Nu într-o țară în care, la fiecare două zile, auzim cum o femeie a fost băgată în spital sau omorâtă de soț, iubit, amant, ex-mascul din dotare. Când mai spuneți un banc în care Bulă își bate nevasta, imaginați-vă că în locul nevestei lui e prietena voastră cea mai bună. Sau mama voastră, sau sora voastră, sau fiica voastră. Așa-i că parcă vi se strepezesc dinții și vă cam moare râsul pe buze?

Glumele alea de familie în care el vine mort de beat acasă, ea e cicălitoare, cei doi se urăsc în așa hal că s-ar ucide, el îi amintește ei mereu cu un ton filosofico-acid că nu e atrăgătoare, că e vacă și grasă și proastă?... A dracu dacă-mi (mai) vine să râd la ele. Recunosc, într-o vreme mă amuzau; acum încep să mă întreb de ce ăia doi mai sunt împreună și cât le trebuie până ajung să-și pună otravă în ceai și piedică pe scară.

Glumele cu nebuni? Nu sunt amuzante. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt; vă sugerez doar să căutați și să cunoașteți pe cineva care suferă de această boală, să vedeți cum se manifestă, și apoi să-mi spuneți dacă vă mai arde de râs.

Despre glumele cu viol nici nu vreau să discut.

N-o să bag aici faza cu PC-ul; e de bun-simț să tatonezi terenul înainte să-i spui bancuri cu negri unui negru sau bancuri cu blonde unei blonde și asta ține de gradul de deschidere a minții interlocutorului. Am avut în liceu o colegă blondă, frumoasă tare și isteață foc, care spunea toată ziua bancuri cu blonde și era absolut delicioasă.
O s-o spun, în schimb, pe aia cu „GÂNDIȚI înainte să vorbiți”. Nu pentru că ați putea ofensa pe cineva și îl veți forța să-și caute un safe-space, ci pentru că e mai bine să nu fiți mârlani, atât.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu